Temnițele libertății
A venit moartea să dreagă stricăciunile vieții,
Însă ea încă mai are de surpat împrejmuirea
Orizontului și partea ce-i revine dimineții,
Potrivit voinței sterpe de-a-ngrădi nemărginirea.
Temnițele libertății nu mai au sârmă ghimpată,
Nici potăi impertinente nu mai văd, nici foișoare.
Patriarhii lașității îndrăznesc, și dintr-odată
Se deschid trape demente și lovesc, cu disperare,
Vocile înțepenite ale ușilor în zidul năruit
Al penitenței veșnice, și se aude Dumnezeu.
A crescut carne murdară, pe grilajele stricate și-au ieșit
Mâini furioase prin toracele carenței, unde eu
Mai țin de șansa că avem încă răbdare, îndeajuns.
Cele mai frumoase, însă, amintiri din penitență
Reușesc, iată, să scoată sunete înlănțuite, în ascuns,
Și să străbată fricile împrejmuirii mistice, spre dependență.
Au prizat pulbere arsă și funingine albastră,
De pe geamul închisorii, și m-au pus la îndoială.
A rămas deznodământul, tot așa, în urma noastră,
Întrucât legile firii nu sunt scrise cu cerneală.
A tocmit moartea metehne care nu știu să lucreze
Cu imagini răsturnate și au proiectat Reversul
Eronat, de parcă praful nu-i făcut să se așeze.
A rămas speranța, beată, între sferele fragile ce imită Universul.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 