O, CE FRUMOS NE-AM UCIS!
stau rezemat de o liniște grea
și-ți scriu pe-o perdea o scrisoare
un vânt de departe și de undeva
îmi sparge fereastra cea mare
(și ea ca și noi muritoare)
năucitoare himeră a mea
și perina verde foșnită
de un cântec de pomi osândiți
de mine era născocită
de ei eram doi născociți
din iarba prin păr încâlcită
de ploi și ninsori otrăviți
eu știu ce te face frumoasă
și câte culori poartă vină
ai fața de zâmbete arsă
de-o linie-lumină pe gură puțină
cu parfum de grădină
și o cheie pierdută în casă
îmi pare că-ți par o minune
și greu îți va fi să mă pierzi
din soare nu faci un tăciune
nu poți cum nu poți nici să crezi
că pletele lunii sunt verzi
așa cum poetic se spune
și tot mai cobori din icoane
mă tem că te-mpiedici de-un vis
ca-ntr-un film proiectat pe tavane
simțeam că mă stingi și m-ai stins
când zburam cu-n balon prin baloane
și cât de frumos ne-am ucis
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 