Ștefan Olaru

Resemnare

M-am întrebat și mă întreb mereu,
De ce-am strivit același verde crud
Când îmi doream să-l mângâi și să ud
Corola cu minuni din pieptul meu?

Nimic n-a mai rămas pe vechiul drum,
Luminile aproape că s-au stins…
Doar crinii ce-i strivisem dinadins
Se reîntorc la umbra mea, postum…

Și dac-a fost, așa a fost sa fie,
Și-i de prisos să caut un răspuns…
Acum când în chilie mi-am ascuns
Amurgul meu de toamnă purpurie,

Ca să mă-nchin tăcut la tot ce-a fost,
Un zbor răsfrânt pe-a timpului aripă,
Un gângurit de cer pentru o clipă,
Jăratec stins absurd și fără rost..

M-am întrebat mereu ce-am câștigat
În tolba mea umplută cu trofee,
Când tu mi-ai fost și înger și femeie,
Parfum suav și vis adevărat?

Curând mă voi întoarce printre cremeni
Pe-un curcubeu în căutarea ta..
E prea târziu ca să mai pierd ceva
Când sunt pierdut de mine și de semeni!

Și dac-am fost o clipă doi străini,
Mă vei ierta, iubita mea semeață,
Și-am să-ți aduc în lumea ta de gheață
Azurul din corola mea de spini!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu