Metamorfozã
De ce mi-aduc aminte? De ce în amintire
îţi viscolesc surâsul şi sufletul mereu?
Fiindcã mã simt ca Ana ziditã-n mânãstire
şi tu eşti mânãstirea din care glasul meu,
puternic, se aude doar ca o tânguire.
Sunt fiul lui Manole şi mã numesc Orfeu,
dar numele ce zeii mi l-au rostit: Iubire-i.
Stau biciuit de lacrimi şi mârâit cu ură
de lupii deznădejdii ce-mi dau ocol urlând
atraşi de moartea care îmi joacă-n bătătură
cu răsuflarea-mi rece în plete-i fluturând.
Au fost toate în mine mereu fără măsură
în timp ce timpul hůlpav, bezmetic şi flămând
s-a condensat în cea de pe urmă picătură.
Când o să vină vremea, din zid au să mă scoată
lăsând să se dărâme îmbătrânitul schit
care-a ascuns într-însul nefericirea toată
din clipa când iubirea în ea te-a zugrăvit.
Şi voi pleca în lume mai trist ca niciodată
cu paşii şovăielnici şi tot mai gârbovit,
cu inima de gheara regretului zgâriată
Mă voi opri odată şi-odată într-o zare
indiferent de fi-va gură de rai sau iad
şi împlinindu-mi visul de-a mă-ntrupa în floare
îmi voi alege-anume un loc unde-o să cad
însămânţând ogorul unei speranţe care
va face ca deodată să fiu un nou răsad
din care o să crească o Ană viitoare.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 