DUMNEZEU ȘI…EMINESCU!
Nu, nu doarme Eminescu! Lumina lui ne veghează!
Fără El Limba Română n-ar mai fi atât de trează!
Când a poposit pe scara dinspre ușa veșniciei,
A curs un ocean de lacrimi peste sufletul hârtiei!
Nu, nu doarme Eminescu! E mai treaz decât toți trejii
Printre care se strecoară cei care se cred vitejii,
Cei care dau zi lumină înspre Dânsul cu cenușă!
Nu vă temeți! Pentru ăștia, veșnicia n-are ușă!
Nu, nu doarme Eminescu! Nu îl lasă nemurirea!
Ceru-a coborât în lume spre a ne aduce știrea,
Că stăpânul vorbei scrise ne veghează generația,
Dar e trist că n-are cine să strige „trăiască nația”!
Nu, nu doarme Eminescu! Ochiul lui, cel de Luceafăr,
E mai plâns ca niciodată! În Țară nimic nu-i teafăr!
Chiar și „codrii de aramă” s-au pierdut de rădăcină!
Până și „Scrisoarea-a treia”, auziți-o cum suspină!
Nu, nu doarme Eminescu! Domnilor, păi, cum să doarmă
Când sufletul Țării sale, fără milă se tot sfarmă!
Cine sunt sfărâmătorii? Sunt români de modă tristă,
Care au făcut ca „nația” să încapă-ntr-o batistă!
Nu, nu doarme Eminescu! Scrie! Scrie pentru îngeri,
În timp ce bătrâna țară se hrănește cu înfrângeri!
Eminescule, mă iartă că-ndrăznesc așa a-ți zice;
Du-te Tu la Doamne-Doamne și roagă-L să ne ridice!
Ne-au îngenunchiat străinii pe care-i hrăneam cu pâine!
Să strigăm „trăiască nația”, altfel, ușile lui mâine,
Toate ni se vor închide! Vom ajunge „Cutărescu”!
Mai avem două speranțe: Dumnezeu și… Eminescu!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 