Fotografie: Martin Chambi Jiméneź
Pablo Neruda, poetul iubirilor și disperării.
„În jurul anului 1925, în poezia Americii Latine, s-a auzit un glas cumplit, distrugător : cel al poetului chilian Pablo Neruda. După Rubén Darío, el este poetul care merită să aibă cea mai mare circulaţie continentală. În poezia lui Neruda, poet fundamental, se revarsă, ca într-un fluviu enorm, multe din coşmarurile unei epoci disperate, scindate, convulsionate. Ca într-un mare curs de apă tropical, în el se contopesc fluturele şi caimanul, putreziciunile nopţii şi parfumul zorilor. Dar sub valurile acestei ape curgătoare continuă să existe o viaţă subterană şi gregară, nocturnă, plină de mâl şi rădăcini.”
(Mariano Picón Salas)
Înălțimile Machu Picchu
de Pablo Neruda
(fragment)
…………
Cap.XII
Ridică-te să renaști cu mine, frate.
Dă-mi mâna din abisul
durerii tale potopite.
Nu vei întoarce rădăcinile stâncilor.
Nu vei întoarce timpul metroului.
Nu-ți reprima vocea oțelită.
Ei nu-ți pot acoperi ochii sfredelitori.
Privește-mă din străfundul pământului,
cultivatorule, țesătoareo, păstorule blând :
îmblânzitor al ocrotitelor guanacos :
zidar al schelăriei îndrăznețe :
sacagiu al lacrimilor andine :
bijutier al degetelor zdrobite :
agricultor tremurând înlăuntrul seminței :
olar al lutului tău risipit :
aduceți cupa acestei noi vieți,
vechilor voastre dureri îngropate.
Arătați-mi sângele vostru, rana voastră
spuneți-mi : aici am fost pedepsit
pentru că giuvaerul nu a strălucit ori pământul
nu a scos la timp piatra sau grăuntele :
arătați-mi piatra pe care a căzut
și lemnul pe care L-au răstignit,
aprindeți-mi vechile cremene,
vechile lămpi, bicele împlântate
prin secole în răni
și topoarele însângerate de strălucire.
Eu vin să vorbesc pentru gurile voastre sângerânde.
Uniți-vă pe pământ, voi toți
cei tăcuți, cu buzele uscate,
și din suflet vorbiți-mi toată această noapte lungă
ca și cum aș fi ancorat în voi toți,
Povestiți-mi totul de-a fir a păr,
întâmplare cu întâmplare, pas cu pas,
ascuțiți cuțitele ce le-ați ținut ascunse,
puneți-le la pieptul și-n mâna mea,
asemenea unui râu de raze luminoase,
aidoma unui râu de jaguari pândind;
Și lasați-mă să plâng, ore, zile, ani,
vârste oarbe, secole stelare.
Dați-mi liniștea, apa, speranța.
Dați-mi lupta, fierul, vulcanii.
Lipiți-vă corpurile de al meu ca un magnet.
Refugiați-vă în gura și venele mele.
Vorbiți prin sângele și cuvintele mele.
traducere – g.Cristea
Alturas de Macchu Picchu
por Pablo Neruda
Cap. XII
Sube a nacer conmigo, hermano.
Dame la mano desde la profunda
zona de tu dolor diseminado.
No volverás del fondo de las rocas.
No volverás del tiempo subterráneo.
No volverá tu voz endurecida.
No volverán tus ojos taladrados.
Mírame desde el fondo de la tierra,
labrador, tejedor, pastor callado:
domador de guanacos tutelares:
albañil del andamio desafiado:
aguador de las lágrimas andinas:
joyero de los dedos machacados:
agricultor temblando en la semilla:
alfarero en tu greda derramado:
traed a la copa de esta nueva vida
vuestros viejos dolores enterrados.
Mostradme vuestra sangre y vuestro surco,
decidme: aquí fui castigado,
porque la joya no brilló o la tierra
no entregó a tiempo la piedra o el grano:
señaladme la piedra en que caísteis
y la madera en que os crucificaron,
encendedme los viejos pedernales,
las viejas lámparas, los látigos pegados
a través de los siglos en las llagas
y las hachas de brillo ensangrentado.
Yo vengo a hablar por vuestra boca muerta.
A través de la tierra juntad todos
los silenciosos labios derramados
y desde el fondo habladme toda esta larga noche
como si yo estuviera con vosotros anclado,
contadme todo, cadena a cadena,
eslabón a eslabón, y paso a paso,
afilad los cuchillos que guardasteis,
ponedlos en mi pecho y en mi mano,
como un río de rayos amarillos,
como un río de tigres enterrados,
y dejadme llorar, horas, días, años,
edades ciegas, siglos estelares.
Dadme el silencio, el agua, la esperanza.
Dadme la lucha, el hierro, los volcanes.
Apegadme los cuerpos como imanes.
Acudid a mis venas y a mi boca.
Hablad por mis palabras y mi sangre.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 