Alexandru Popa

 Plouă

Afară plouă… și e noapte, 

Stropi mici îmi bat în geamuri, 

Și printre frunze curg în șoapte 

Șiroaiele pe ramuri.

Afară plouă… plouă-ntr-una 

Și zarea-i plumburie,

De două nopți, până și luna 

Stă-nchisă-n colivie.

Afară plouă… soba-i rece,

Sunt singur în odaie,

Iar pe sub geam arar mai trece

Un om grăbit, prin ploaie. 

Afară plouă… n’ suflet plouă,

Stropi mari se-ascund sub pleoape,

E noapte neagră, după două,

Iar zorii sunt aproape.

Afară plouă… mocănește,

Nu-mi vine somnul încă.

Fac focu-n sobă… se-ncălzește,

E-o liniște adâncă…

Târziu când zorii-mi intră-n casă

Începe-o ziuă nouă,

Afară vremea e frumoasă,

Da-n mine… tot mai plouă… !

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu