Doi nori
Motto; ne-am fost o clipă, dar vom arde veșnic.
Noi, nu am fost și nici vom fi vreodată,
mai mult de-un vis, mai mult de o speranță,
doi nori ce s-au atins pe cer, o dată,
plecați apoi, tăcuți ca roua-n dimineață.
Un dor născut în umbra-ndepărtată,
un pas pierdut pe-o margine uitată,
o amintire dusă de distanță,
ce nu-și găsește-n lume rezonanță.
Cuvintele-au rămas în noi tăcere,
cu ploaia-n zări ce nu mai cade-n lume,
iar timpul ne-a păstrat în efemere,
în file ce nu poartă niciun nume.
Totuși, uneori, în nopțile târzii,
te simt trecând prin vis, dar fără să chemi –
ca un dor cu pași de ceață peste vii,
numele-mi scriind cu umbre printre vremi.
Poate-a fost scris să fim doar amintire,
să nu ne-atingem viețile cu totul,
dar tu, în mine ai rămas iubire,
și rana mea, și liniștea, și rostul.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 