Pragul vârstei a III-a
Pe cerul nopții mai bântuie o stea
Iar eu m-agăț de ea cu disperare,
Mi-i gândul prins în ochi de peruzea
Și-n umbra nopții caut o scăpare.
M-apropii cu pași repezi de un prag
Și parcă-mi este frică să îl trec
Căci voi lăsa în urmă ce mi-i drag
Și nu voi ști cum timpul să-l petrec.
M-am dedicat cu trup și suflet muncii,
Colegii-au fost aproape la nevoie,
Sub ochii noștri ne-au crescut și pruncii,
Ne-am pus inima-n palmă, toți, cu voie.
Locul de munc-a fost a doua casă,
Dar în curând nu va mai fi la fel.
De rostul bătrâneții cui mai pasă?
Ce dacă n-ai un ban în portofel?
Ai vârsta standard de pensionare?
Relația de munc-ai încheiat.
E treaba ta ce faci în continuare
Până la prima pensie de stat.
În timpul ăsta trebuie să trăiești,
Să dai la stat acele dări lunare
Și Doamn’ ferește să te-mbolnăvești,
Că-n perioada asta n-ai asigurare.
Așa sunt legile, cu dus-intors,
După o viață-n muncă pleci sărac
Și te întrebi de ce e omu-așa, fricos
Când trece al pensionării prag.
N-aștept minuni, sunt foarte realistă,
Doar spun și eu ce-au spus premergătorii,
Poate legiuitorii vor găsi o pistă
Să plece-n demnitate muncitorii.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 