Cristian Gabriel Vulpoiu

Serenitate

M-am trezit acum la margine de basm,
Dintr-un somn greu de saltimbanc
Împletind din raze ude un fantasm
Să -mi înnoade un farmec la bocanc.

Te binecuvintez să -mi fii serenitate,
Lumină tu țâșnind din întuneric
Să mă destramă după eternitate
Și apoi în amurg să te visez feeric.

Cioplesc de veacuri in întunerice lumina,
Și las ceasul nemărginirii să te cheme
Mărturisește -mi tu a cui e acum vina
Versului ce plânge uitat de anateme.

Eu încă sunt blestemat să te iubesc,
Pe tine iubire, poezia mea profană
Mă sfâșii, nemuriri să zămislesc
Eu vreau o fericire pământeană.

Iubire, dă-mi nu schimb serenitate,
Și chiar de voi plăti asta cu viața
Iartă -mi tu lumeștile păcate
Să plec la tine -n cântec dimineața.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu