Cristian Valentin Grigore

Cristian Valentin Grigore

Fi-mi, dar lasă-mă…

Lasă-mă să-ți fiu eu steaua

ce răsare spre chindie,

lasă-mă să-ți fiu cafeaua,

zori de zi, de poezie.

Lasă-mă să-ți fiu tăcerea 

pentru gura-ţi însetată,

lasă-mă să-ți port durerea 

în balade vechi cântată. 

Fi-mi tu ultima chemare

de sirenă, pe o plajă,

albatrosul meu pe mare,

un popas al meu, o vrajă.

Fi-mi răspuns la rugăciune,

așteptata mea răsplată,

fi-mi tu ultima minune,

aromind a ciocolată. 

Lasă-mă să-ți fiu păcatul,

și iertarea, deopotrivă,

lasă-mă să-ți fiu iernatul,

pentru calea-ți în derivă.

Lasă-mă să-ți fiu pământul 

după cartul greu de veghe,

lasă-mă să-ți fiu eu vântul,

înc-un ceas, încă o leghe…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu