Cristina Pasca

Alter ego

Când plouă-n lacrimile unui har –
Stropi de speranță peste vremi se scurg-
Se-așterne pacea-n liniștea de jar,
Iar geana ei se pierde în amurg…

Atunci simți iar cum plânge-n taină cerul,
Deasupra-i, ca o licărire, stai-
Dar nu te doare-așa de tare gerul
Cum te apasă tot ce vezi in trai….

Nu-ți mai surâde nici sărutul blând –
Lumina și țărâna ți le-au luat…
Dar ți-au lăsat în urmă doar un gând,
Un vânt răzleț spre tine l-a suflat…

Așa cum stai, să-ți bei in taină ploaia
Din nemurirea unui vechi blestem;
Privește-n urmă, simte-ne văpaia
Fără de care vom muri, mă tem…

Nici muritorii nu-ți mai văd căderea-
O piatră rece se ridică-n ploi
Și eu îmi văd aproape nimicirea
Pe care o duceam cândva… în doi.

Hai, pleacă, lasă-mă să-mi beau lumina-
S-a sfărâmat altarul unor,,noi”,
Din josul tău îmi voi spăla eu vina,
Trăind curat tot prin noroi.

Căci ploaia mea nu plânge peste lume,
Și nici nu ține-n depărtări lumină –
Se varsă-n viață, plouă dinspre culme,
Și răsărim: și ei, și eu, și zori… și-o sfântă cină.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu