Pe-un răsărit lacustru
Se modelează umbra-mi prin trestii mișcătoare,
Precum enotul* deltei, cu pas silențios;
Pe lăstărișul lunii, flămând de câte-o boare,
Fosforescente pânze păianjenii își cos.
Stau zorii să mijească pe-ntinsul stepei scite;
Sprânceana de lumină străfulgeră bizar;
Oglinzile-aurorei pulsează obosite,
Și ochii-mi dau în lacrimi – cicorile răsar.
Se răsucesc în aer, pe-a vântului mirare,
Prea purii fulgi din plopi silveștri, senectuți;
Un joc imponderabil și-atemporal îmi pare,
În timp ce nuferi palizi rămân străini și muți…
Ghionderul* unei luntre vârtejuri lasă-n urmă;
Tăcerea e profundă, și ierburi unduiesc;
Mă-nvăluie răcoarea cu-a nourilor turmă
Și simt prin porii pielii ceva dumnezeiesc!
Cetatea mi-e departe, când păsări fără lume
Străbat prin ochii-mi-ape liniștitor de verzi;
Sunt liniștea din sălcii reverberând anume
Pe-un răsărit lacustru și neștiut – îl vezi?
Notă*
câinele enot – asemănător cu ratonul, specie nouă în fauna României, aclimatizată în Delta Dunării, începând cu jumătatea sec. XX.
ghionder – prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci ( din lb. turcă – gönder).
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 