Ionuț Pande

Dezrobiri

Cosița se-mpletea în râuri de candoare
Și gânduri se-adunau în cuiburi de lumini;
Sub fruntea cerului, doar răsăritul moare,
Apusul stă ascuns în aripi de flamini.

Te-am sărutat pe buzele de clorofilă,
Regina nopților albite de fobii,
Și-am alungat, din suflet, clipa de argilă
Ce-mi sta o za în lanțul stinselor robii!

O, gingașă eroare, pasăre fluidă,
Cu timpul semănat în cântul sibilin,
Te-aleargă lorzii toți, în luturi să te-nchidă,
Ca oasele de soare-n ochii de venin!

Și mă sorbeai în pâlpâit de aripi sure,
Ca roua, peste buze, florilor de mac
Și-n roșul de chindii al zbaterilor pure,
Muream și eu, și tu, și veșnicul tic-tac!

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu