Versul tainei
Dimineți cu rozul… murmur de lumină,
Dimineți cu rozul limpezind în tihnă
Ochi de vise-n floare și netemătoare,
Ochi de ceruri line, pline de splendoare.
Am în versul tainei crini topiți în miruri,
Gânduri vin hoinare, le-mpletesc în șiruri,
Îmi petrec minunea, o alint în poartă,
Inima-mi tresaltă, dulce și-nțeleaptă.
Strâng în podul palmei lacrimi din potirul
Unui dor ce-și uită, până-n zori, suspinul,
Soarele-mi zămbește dintr-o lume nouă
Și-mi sărută-n joacă licurii de rouă.
Oo, gingașă clipă, ca un har, senină,
Îmi tresari în brațe, ageră, deplină,
Și te-alini în poala unei flori măiastre ,
Lumi se-aștern, albastre, în abisuri caste.
Câta bucurie îmi inundă zborul!
Mă dezleg de noduri, liber mi-e fiorul
Și m-arunc în largul dimineții clare,
În tot adevarul Clipei arzătoare!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 