C-un deget ud…
C-un deget ud de sfântă ploaie
Mi-a ciocănit toamna în geam.
Mi-a pus o frunză în odaie,
Spunând că s-a desprins de ram.
Ea, ploaia, a crezut că-i bine
Să mi-o aducă-n prag curând,
S-o țin în cameră la mine,
Să n-o mai vadă tremurând.
Dar, vai, cum poate să nu moară
Pe masă mea cu poezii,
Cum despărțirea să n-o doară,
Când, Doamne, toate-s prea târzii?
C-un deget ud ploaia îmi scrie
Pe sticla aburit-acum,
S-așez frunza pe o hârtie,
Să nu o las să piară-n drum!
Căci viața noastră-i ca o frunză,
Ce stă în vânt gata să piară…
Prin ani mereu țesem o pânză
Făcând eternității scară.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 