Aripi de toamnă
A ruginit iar frunza pe alei,
Și-am îmblînzit pe tâmplă înc-o toamnă,
Par fluturii mai somnoroși și grei,
E frig… și poate s-au retras să doarmă.
Și cerul s-a-nnorat, și dă să plouă,
Pe frunzele ce freamătă uscate,
Ce stau cuprinse, două câte două,
Ca pregătind un zbor spre libertate.
Vor trece și-alte toamne capricioase,
Din an în an, ce timpul le-o aduce,
Peste alt rând de frunze mai vântoase,
Să-și urce învierile pe cruce.
Se face frig, iar fluturii sunt ghem,
Predestinați să-nfrunte altă karmă,
Te-aud și-acum sub pașii care gem,
Sub greutatea ploilor de toamnă.
S-au ridicat iar frunzele vâlvoi,
Ne bate vântul porțile cetății,
Tu nu auzi? Ies fluturii din noi,
Suind în zbor spre toamna libertății.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 