Dor de infinit
De ce, de ce se -ntorc cocorii acasă,
Și de ce mă cuprinde un dor nestăvilit
De noaptea în care noi stăteam la masă
Și ne era cel mai tare dor de infinit .
Acum când timpul a mușcat din mine,
Lumina -i doar o gămălie de chibrit
Mi-aștept sentința -n ponturi euxine
Purtând în suflet un mare dor de infinit.
Sunt doar om și -ntreaga-mi conștiință,
Îmi citește mantre de pe jos in asfințit
Să le tălmăcească din propria -mi ființă
Din călimara albă a unui dor de infinit.
Pe cer sunt norii albi, iar versurile ard,
Cu flăcări ce amintesc de o lamă de cuțit
Ce mă sfâșie cu ghearele de leopard
Lăsându -mi doar un dor de infinit.
Văzduhul miroase a toamnă din nou,
Iar verdele din copaci pe loc s-a risipit
Lăsându -mi cel mai pastelat tablou
În culori vii de dor de infinit.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 