EU N- AM PUTUT RĂMÂNE, TU N- AI PUTUT SĂ PLECI…
De n- am putut să – ți fiu secundă cu sânul fantomatic
Și nici în post duminici în căutarea iernii,
Poate ți- am fost doar ploaia cu susur lung, acvatic
Căzând cu stropi de lacrimi pe praguri de vecernii.
De nu ți- am fost psaltire într- un altar de ceară
Nici drum printre biserici n- am cutezat să- ți fiu,
Să- ți desenez trei îngeri stingheri la drum de seară,
Să- ți umple veșnicia din ceru- ți cenușiu.
Aș fi- ncercat, probabil, un colț de galaxie,
Să mă strecor prin umbre ca vântul prin poteci,
Dar stelele- s bolnave și luminează- n vrie
Eu, n- am putut rămâne, tu, n- ai putut să pleci…
Poate- am putut o vară în toamna ce se- amână
Să- ți fiu, cerneala udă cu răsuciri de – apus
Și cad bucăți de vară din litere de mână,
Tăceri dintr- o poveste ce încă nu s-a spus.
…
E încă dimineață- n cămașa ta de vise,
Rămâi între biserici cu ușile închise.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 