Se topesc columbii…
Se topesc columbii către bolți de sare,
Legănând văzduhul soarelui rănit;
Obosite umbre se cufundă-n mare,
Să-ntâlnească visul unui trilobit.
Lunecă nisipuri din clepsidre sparte,
Reclădesc imperii și cetatea Ur*;
Se aud fantasme, se aud doar șoapte
Risipind plutirea ierbii de telur…
Îmi pulsează-n vene raza selenară,
Ah, sumeriano, mă ofer în dar!
Fructul buzei tale – gust de scorțișoară –
Recompun în mine chipul lui Nannar.*
Se ciocnesc milenii, vechi ca însuși Nibru*;
Îmi trezești c-o floare ochiul verde, crud;
Coapsa ta, o pradă, mă transformă-n Tigru
Devorându-ți trupul măsliniu și nud.
Cântă revărsării molcome tar sazuri*;
Simt cum mă-nfioară fluviul Eufrat;
Mă-nrobește vântul cu-ale lui talazuri,
Pielea ta semită, părul răsfirat…
Ondulante ierburi cu miros de stele,
Nopți primordiale se răsfiră-n zori;
Trupul tău fierbinte, degetele mele
Semănând columbii pe lacustre zări…
Notă*
Ur – a fost un oraș-stat sumerian în sudul Mesopotamiei, fiind primul mare oraș dintre fluviile Tigru și Eufrat.
Nannar (năn’ är) – numele cu care sumerienii se închinau zeului-lună. Forma originală a numelui, Nar-nar , înseamnă „dătătorul de lumină”.
Nibru sau Nippur – a fost un oraș antic sumerian, unde era venerat zeului sumerian Enlil (,,Domnul Vântului”, conducătorul cosmosului)
Tar sazuri( lăute) – instrumente cu coarde, având gâtul alungit, folosite în Sumerul antic, apoi în Mesopotamia, Asiria și Persia.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 