Porunci
Să nu furi e dat din ceruri pentru-a vieții alinare,
Dar în lumea pământeană furtul parc-a dat în floare
Și stă la mese bogate, lângă cei de rang înalt,
Dar și-n case-ntunecate îngânând un cânt de psalt.
Să ucizi e păcat mare și e dat să nu ucizi,
Dar războaiele se poartă murind oameni ca omizi,
Cad copiii sfârtecați de o gloată de obuze,
Sub privirile câinoase de pe capete obtuze.
Să nu râvnești la bunul ce altul îl deține,
Dar împărații cată chiar țări să li se-nchine,
Nu știu să-și pună frâie dorințelor deșarte,
Iar talpa lor apasă pe gâtul unui frate.
E dat să ne cinstim părinții care-n lume ne-au adus,
Uităm de ei adesea, când visuri ne-au sedus,
Îi lăsăm cu-ale lor gânduri răpuși de-a lor durere,
Plecăm în larga zare spre clipe efemere.
Vrem Domnul Sfânt aievea să îl avem în suflet,
Dar cum să-l ai pe Domnul când fără vre-un regret
Te scalzi în băi de sânge și în minciuni deșarte,
Țintind cu nonșalanță spre-o inimă de frate?
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 