FĂRĂ LEAC
N-am pat, nici somn, nici vis în care-aș plânge
Dar am un junghi adânc înfipt în coaste
Și cruste, câteva pline de sânge
Ca un soldat pe frontul cu năpaste
Prieteni n-am și nu mai am nici mamă
În vene am doar vicii și otravă
Dar văd cum universul se destramă
Și nu râvnesc nici glorie, nici slavă
N-am lacrimi, glas, nici chip în oglindire
Doar numele în clar, cioplit în piatră
Sub care am ascuns câte-o iubire
Dar focul ei mă arde ca o vatră
Mai am un filament incandescent
În becul din cutia craniană
Și-mpart lumina-n versuri, iminent
Ca pe o flacără la fiece icoană
N-am leac, nici doctor, nici altar sfințit
Mă bântuie o febră ca de ciumă
Și-n trup mocnește jarul mărunțit
Cu un vătrai ce-l scurmă și m-afumă
N-am tratament, nici leac de respirat
Plămânii mei duhnesc a naftalină
Și stau ca un cadavru-mbălsămat
În morga literară tot mai plină
Aici nu au tavane, nici fereastră
Doar mucegai și iz de cloramină
Iar noaptea după sfert e mai sihastră
Căci n-am la căpătâi nicio lumină.
Text și pictură Lidia Zadeh
Atelier
Pictură a/p 120×120
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 