E toamnă iar
Întinde-ți mâinile și mă cuprinde,
o să îmi simți căldura din priviri,
e ca un vis ce-o flacără aprinde,
te pierzi în ea și-adesea te inspiri!
Să nu mă-ntrebi de ce e luna rece,
deși-i regină pe vastul infinit,
de ce n-o vezi, când noaptea iute trece,
și soarele apare spre zenit…
Nu mă-ntreba, cuprinde-mă în brață,
mi-e frică doar că bruma va cădea,
și geamu-mi va picta cu flori de gheață,
și-n ceața groasă nu te voi vedea!
Pe cale să-mi așterni zăpezi de miei,
cu puritatea lor să ne îmbete,
să rătăcești tăcut în ochii mei,
pereche să ne fim, făr-de pereche!
E toamnă iar…și câte-or să mai fie,
voi duce-n spate traiul meu de sfânt,
n-o să mai strig și nimeni n-o să știe,
durerea-mi așternută prin cuvânt!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 