Stai, toamnă
Oare de câte veșnicii,
Îți numeri clipele târzii,
Și-ți fluturi veacuri pe poteci
Peste apusuri reci?
Ți-s reci apusurile, știu.
Cum știu că-n viață mi-e târziu.
Dar azi, zămbind, mi-ai dăruit,
Un pui de răsărit.
I-ai pus în fașă flori de dor.
Pe umeri, aripi pentru zbor.
Și-n piept, din dragoste-ai zidit
Frânturi de infinit.
Stai, toamnă. N-aș mai vrea să pleci.
Iubesc apusurile-ți reci.
Că-n dorul dragului de tine,
E-atât de cald și bine!
🖋maria apăvăloaie-lungu
( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 