Marioara Nedea

AMÂNÂND DESTINUL

Lampa mea de pe comodă nu mai e de mult la modă,trebuie schimbată.
O să-mi au un licurici şi-o să mi-l aşez aici, pe podeaua mată.
Din aripa unui greier ce-mi înfige-adânc în creier murmur de diezi,
O să-mi inventez oglindă, s-o atârn tacit în grindă, nadă pentru iezi.
Luna-şi rimelează geana, eu răstorn în vin cerneala şi mai scriu pasteluri.
Din balcon clipesc spre soare nude semne de-ntrebare, croşetând danteluri.
În piscină, marţi, pisica îşi îneacă şi ea frica de eclipsa lunii.
Nasturii se prind de oase, literele sunt apoase şi-mi irigă sânii.

Miercurea sunt iar plecată după mintea scelerată ce-mi vânează cordul.
Caută-mă în apus sau în răsăritul dus să dezgheţe nordul.
Fac acupunctură-n vie toţi măceşii din câmpie sângerându-mi macii.
Noaptea îşi deşiră splina, gerul îşi asumă vina c-a-ngheţat copacii.
În cireşile de mai şi-n grădinile din rai înfloresc iar lotuşi.
Eu posed la butoniere cratime cu iz de mere să-nţelegi că totuşi,
Până şi apusu-i mov şi furnicile-n alcov vin să-şi fiarbă vinul…
Numai tu, cu dinţi de lapte rupi din mine înc-o noapte, amânând destinul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu