TRUFIA
Versuri Angela
În ghilotina dulce-a poeziei
Odată ce te-ai prins, rămâi captiv
În lumea pastelat’-a fanteziei
Care nu are scop, nici obiectiv.
Fără să cauți nume-ți ies în față
Rotunde ca silaba cea dintâi
Și simți că te apucă-așa o greață
C-ai vrea să pleci, dar totuși… mai rămâi!
În numele culturii dau pe-afară
Infatuarea zbiară literar
Și mă întreb a nu știu câta oară:
Oare așa arată-un cărturar ?
O picătură în oceanul care
Se tulbură sensibil în cuvânt
Schimbând tot gustul stropului de sare
Când știi care ți-e rostul pe pământ.
Noi, epigonii harfelor zdrobite
Împătimiți și unși cu mir grecesc
Cu scuturi din cuvinte ticluite
Ne protejăm de cei ce ne lovesc
Și cred că-n felul ăsta ne opresc!
Versuri Lidia
În lumea frământată-a poeziei
Unde doar premiile sunt un obiectiv
Ești un vasal al vrajbei și-al trufiei
Ca-ntr-o poveste cu final festiv
Fără să vrei îți ies mereu în față
Noi epigoni și tineri și bătrâni
Veniți din lumi obscure și din ceață
S-apuce un trofeu că sunt hapsâni
Și dai de ei prin pagini de gazete
Pe care le deschide duhul sfânt
Să vadă niște fufe și subrete
Care-au făcut cu zeii legământ
În numele culturii dau pe-afară
Și fac din compromis un ideal
Dar biata poezie stă să moară
Și văd că e în stadiul terminal
Aplaudacii versurilor slute
Mimând euforia îi slujesc
Iar criticii, păcat, că dintre sute
Nu mai au glas și-ncet se veștejesc
Iar noi poeți cu suflete zdrobite
Ne asumăm exilul, erezia
Dar vă-ntrebăm în versuri negrăite
Pe mâna cui lăsați azi poezia?
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 