Nicoleta Tudor

Aripi de furtună

Pășind pe aripi de furtună
Am reușit să fiu bătrână,
Căci drumul nu mi-a fost predat,
Eu singură l-am învățat.

Din noapte mi-am făcut lumină,
Din rană mi-am crescut tulpină,
Și-n ochii mei, de-atâta dor,
Am strâns durerea tuturor.

Am strâns în piept și foc, și gheață,
Și-am pus iubirea-n orice viață,
Căci n-am trăit în van, stingher,
Am fost și pasăre, și cer.

Când vântul m-a lovit mai tare,
Am ridicat din lacrimi soare,
Și-am scris pe suflet, neuitat,
Tot ce destinul mi-a lăsat.

Acum privesc, din colțul meu,
Și cerul mi-e senin mereu,
Știind că-n clipa ce rămâne
Sunt eu, cu rele si cu bune.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu