Paula Abiculesei

Și dulce și amar

îmi bate la fereastră toamna
cu lacrima de frunză și de cer,
se duce încă o vară-n goană,
luând cu ea și visu-mi efemer.

și a venit cu aripa rănită o albină,
spunând că vara a plecat grăbită,
că frunza-i galbenă-n grădină
și-i speriată, tremură, suspină…

când vântul o atinge tandru cu aripa,  
înfiorată tremură de amoru-i de o clipă
și taina dragostei duios se înfiripă
în toamna ce se așterne, sub talpă.

frunza geme durerea-i fără vrere,
vara s-a dus, trecând ca o părere,
doar greierii stângaci mai cântă,
lau viori și-n concert se avântă.

când luna se înalță sus pe boltă,
cu frumusețea-i albă ne încântă,
foșnind sfios și vântul se înfioară
prin toamna asta dulce și  amară…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu