AI PLECAT…
Ai plecat… și-n urmă-ți vântul
Plânge-n frunze ca un dor,
Și se- ascunde-n mine cântul
Ca un soare după nor.
Umbra ta rămâne-n taină,
Ca un vis ce nu s-a stins,
Ca o stea ce-mbrac-o haină
În amurg când s-a aprins.
Ochii tăi, ca două ape,
Mă privesc din depărtări,
Și tresar, deși aproape
Numai vântu-mi dă chemări.
Ai plecat, și totu-i rece,
Codrul tace, luna piere,
Numai inima-mi petrece
Cu-a iubirii veche vrere.
Ai plecat… și-n clipa-aceea
S-a oprit întregul dor,
Și-am rămas doar cu ideea
Că-s un simplu visător.
Și de-ar fi să vii vreodată,
Ca un dor rătăcitor,
Vei găsi aceeași soartă,
Un poet și-al lui fior. ***
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 