DULCE MELANCOLIE
Se cerne-n ramuri vântul c-un suspin
Și frunza cade-n dansuri de aramă,
Pe cer o pasăre se-ndreaptă lin
Spre lumi tăcute, unde vara-i trează,
E-un strop de miere-n soarele sfios,
Ce mângâie poteci de amintire
Și în aer plutește un dor duios,
Ca un oftat de veche fericire,
Copacii-și spun povești în murmur blând,
Iar ploaia le răspunde-n șoapte reci,
Satul pare-un vis pe-un fundal plăpând,
Iar eu tot colind pe vechile poteci,
E toamnă…visele se-ntorc în mine,
Cu pași domoli și ochi înspre trecut,
Dulci melancolii vin să mă aline,
Ca un oftat tăcut și necunoscut,
Și-i bine-așa, că-n liniștea profundă,
Simțim mai clar ce-n inimă trăim,
Când frunza moare, clipa ne pătrunde
Și-n toamnă, parcă, mai mult noi iubim.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 