Tatiana Pavel

Desculți

Iti aminteşti cărarea pe care urcam râzând spre cerul ce ne privea uimit ?
Eram doar doi desculți de griji ce depănau in zborul lor de sfinți
Crâmpeie de poveşti cu feți-frumoşi si zâne… şi-n straiul  primenit
Aveam doar flori de câmp… şi sărutări de rouă pe buzele cuminți.

Iți amintesti? Râdeau cu noi, copacii, când muguri împărțeam la doi,
Nesocotind că vin în toamne, brume şi câti ne vor rămâne
În podul palmei calde, când vântul va sufla prin crengi, lăsând prea goi
De suflu, trunchii-nalți si fragezi, ingemânați cu veşnice cunune.

Sub streşini, puneam săruturi in cuib de vrăbii, sperând că pot zbura
În cer, cu vise ce-nfloreau in noi, doi trubaduri ce se visau nemuritori,
Fără să ştim că-s hoți şi printre sfinți, ce pun troiene-n drum si vor fura
Bucăți din răsăritul mirosind a iarbă si ne-or preface-n simpli muritori.

Acum suntem doar doi bătrâni ce-şi flutură salutul in amurg,
Frunze uscate în ultim dans spre lutul din care
s-au născut in primăvară
Copii cu chip de ingeri, stingheri ca ‘ntr-un
lăcaş de cult din burg,
Cerneală-n două călimări de împrumut pentr-o poveste sigilată-n ceară!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu