Convaleșcențe
Azi spaima de azil îți dă frisoane
Și scârțâi precum poarta la garaj
Ai oasele subțiri și în tendoane
Ți-ar trebui un nit din aliaj
În timp ce-ți oxidează neuronii
Oglinda dă cu tine de podea
Și-n sânge trepidează feromonii
Dar tinerețea s-a cam dus și ea
Nu poți zbura oricum, mai sus de lampă
Că fumul gros îți taie din avânt
Dar când te vezi acolo sus pe rampă
Știi clar că vei ajunge în pământ
Destinul este scris în constelații
Dar gena-i moștenită de la daci
Și de-asta ai schelet cu malformații
Și nu ar trebui să te dezbraci
Când lași convalescența să te pască
Azilul îți deschide-n viitor
O perspectivă sumbră, diavolească
Trăgând la poarta vieții un zăvor.
–––
În nopți de agitații inutile
Înotul în ocean e derizoriu
Atâta timp cât Domnul ne dă zile
Să îți rezervi un loc la crematoriu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 