Angelica Manole

Împrăștiind secunde…

Am strâns în viață ani, clipe, secunde…
N-am numărat în palmă firfiricii!
Eu n-am lăsat tristeți să mă inunde
Și n-am îngenunchiat în ochiul fricii.

În gându-mi vestejit un orologiu
A tot sunat în nopți fără de ziuă.
Lui Cronos i-am adus mereu elogiu
Și-am tot bătut minutele în piuă.

Când tinerețea-și flutura orbirea,
Credeam că minutarul stă în loc…
Cu dor adânc priveam în stele neclintirea
Și aruncam cu pietre în noroc.

Târziu, când din secunda orbitoare
A glăsuit a timpului clepsidră,
Văzut-am frumusețea trecătoare,
Căci timpul nu era un cap de Hidră.

În zori, când ceasul își măsoară clipa,
Strâng un minut pentru eternitate…
M-atinge-o toamnă vie cu aripa,
Într-o zidire cronometrul bate.

Împrăștiind secunde m-am jucat…
Acum le-adun pe vânturi scrijelite,
Sub talpa timpului eu m-am culcat
Și-mi oblojesc privirile rănite.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu