Fluturele mut
Oprește-mi sângele în trupul după tine,
Degeaba zboară viu în vena-mi putrezită,
Trăiește-ți o bucată de viață pentru mine
Ca o livadă-n mugur, aproape înverzită.
Îți dau și cerebelul și cortexul de-l vrei,
Îți pun albastru-n ochii sătui de semizei,
Ca să eviți cărarea ce-a stat în pașii mei,
Toți spinii deznădejdii ce i-au făcut prea grei…
Îți dau tot ce-i celulă, membrană și nuclei,
Sinapsa fericirii păstrată-n hipocampus,
Și degete și unghii… Dar părul să nu-mi iei!
Pe-acela lasă-l iernii, căci rău cu ea s-ar pus,
Când da din nori o ploaie, cu gheața ei l-a uns…
Nu-mi lua nici inimioara, că-i plină de durere
Și s-a făcut amară, pelinul a pătruns
Prin crăpături de rană făcute-n neveghere
De ceasuri obosite în pragul unei nopți…
Pe ea să scrii un nume: ,, E fluturele mut”
Și să o-ngropi în piatră de calcar, dacă poți,
‘Mprejur să torni nisipul clepsidrei fără lut,
Aievea-n rece chinu-i de nimenea știut…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 