Țesători
Adesea trec prin fața casei albe
Să mi te văd în umbre de perdea,
De te zăresc cu genele-aplecate
Peste-un poem… mi-e dor de dumneata!
M-aș mulțumi cu străluciri de zâmbet,
Ori un cuvânt rotund să-mi dăruiești,
Din când în când un gând pornit din suflet
Să-mi umple călimara cu povești.
Nu voi din tine carne juruită,
Știu că nu-i rostul tău să-mi fii mereu…
Îmi ești aproape-n file îngrijite
Și-n vârful de grafit ești doar al meu!
Puțin?! Nu, nu-i puțin să țesem șoapte,
Să dăruim culori celor sărmani,
Prin diamantul lutului terestru
Vom țese aripi pentru îngeri albi!
Fotografie și compoziție: Daniela Konovală
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 