Eduard Bucium

Mi-e foame, sete, dor… și te iubesc

Mi-e dor de tine, dor de noi „precis”
îmi pare că de-un veac nu ți-am mai scris
și-n tâmpla mea, instincte de păgân
scâncesc de foame ori de dor de sân

Mi-e sete, „categoric”, sete rău
de lacrima ce râde-n ochiul tău
când între noi și marele extaz
timpul se sparge-n cioburi de turcoaz,

Mătasea cade-n juru-ți, instinctiv,
în piept la mine geme un portativ,
pe coapsa ta se-ntinde cheia sol
și nu-i un paradox că-s plin și gol

Fiindcă-i rai cu tine, pe pământ,
sunt tot ce pot, dacă nu plâng, să cânt
și, cum să-ți vin, întreg precum mă am,
altfel decât spre-o evă un adam?!…

Mi-e dor, „precis”, mi-e „categoric” dor
îți scriu pentru tot veacul următor
păgân, și instinctiv, și îngeresc,
mi-e foame, sete, dor… și te iubesc…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu