Flororiu Viorica

MELANCOLIE DE TOAMNĂ

Zbor frunze în lacrimi, purtate de vânt,
Domol ne cuprinde al vremii descânt.
Țipăt de păsări s-aud din pridvor,
În zare se vede un stol călător.

Buciumul toamnei răsună cu dor
Se scutură clipele, se ofilesc, mor…
Greieri în noapte cântă pe a lor strună
Izvoarele plâng: departe-n surdină.

Tot ce-a fost verde se usucă pe rând,
Țăranii doinesc din fluier pe câmp,
Cobor turme de oi, din munți, la iernat,
Seara s-așterne peste bătrânul sat.

Trăgând la care pline boii au ostenit
Lângă țăranii veseli, spre case au pornit.
Se opresc la fântâna cu budăi și uluc
Beau apa cristalină, pornesc, și se duc…

Un cal nechează-n deal, își așteaptă stăpânul
Omul își adună din brazde tot fânul.
Cu furca și grebla îl strânge în căchiță
Sărutând mândra dragă cu gropiță,-n bărbiță.

Cad frunze îngălbenite, peste sat se revarsă,
Se duc clipele cu vara cea frumoasă.
Le poartă toamna printre trandafiri
Lăsând pe drum fărâmi de amintiri.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu