Gabriel Cristea

Cum apele fântânii

Pietrificat mi-e timpul și se despică-n fire
al muzei sanctuar;
Pe Culmea Dintre Stele își leagănă gorunii
albastrul lor frunzar;
Din miez de străluceferi arhaic mă colindă
ecveștri zburători;
Și-nalță vântu-n ierburi moesice obârșii

  • altare de miori.

Mă-ntorn în lumea veche, corăbii argintate
sub sălcii adumbresc ;
Edenică foșnirea grăunțelor de-aramă

  • un lan nepământesc!
    Se înfioară luna ca sânii amazoanei
    născute printre zei;
    Statuile de piatră, sonore siluete,
    respiră forma ei…

Lungi degete penumbra își trece printre coame
de arbori plutitori;
Se-aprinde un opaiț înaripând străfunduri

  • răsar privighetori!
    Cum apele fântânii oglinzi halucinante
    aievea tăinuiesc,
    Mă pierd prin universul făpturilor de aer
  • izvor neomenesc…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu