TRISTEȚE AMETAFORICĂ
Auzi, fa, Marițo, s-a-nchis cimitirul!
De mâine, nici popa nu poa’ să se-ngroape.
Noroc c-am troița lu’ Gogu, aproape!
Știi, colo, ‘n grădină, unde-a crescut pirul.
Am țiment și var. Îl bag pe Ilie,
să-mi sape o groapă, să toarne o criptă,
că inima mea de boală e friptă
și azi nu putui să leg nici la vie.
Bocesc a pustie, când toc ceapa veche,
e ștevia fiere, nu pot s-o mănânc,
prea rău nădușesc, mă seac-o ureche
și am o durere și-un of în adââânc!…
Auzi, fa, Marițo, ne știm de copile!
Tu știi că plângeam când o floare murea!
De ce mi-o fi dat Dumnezeu negre zile
și-n fiece an sărăcia-mi sporea?!
Nu am dușmănit, n-am spus vorbe grele,
am dat de pomană la vii și la morți.
Cu Gogu, săracu’, trăgeam de belele,
dar nu am cerșit vreodat’ pe la porți.
Așa că, Marițo, de mor, nici că-mi pasă!
Te rog, dară, soro, să treci pe la mine,
în zori și pe seară, să intri în casă,
să vezi de mai sunt! Las cheia la tine!
Am pânza-n dulap, coșciugu-n fânări
și țoalele bune, la drum, în cuier.
Pomnete-s făcute. În raft, lumânări.
Să-mi chemi și copiii, de lume stingheri!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 