Convalescențe
Scheletul mi se contorsionează
Și oasele-mi trosnesc adeseori
E semn că bătrânețea debutează
Iar spaima de azil îmi dă fiori
Când totu-n jurul meu se oxidează
Întreb oglinda ,cine e regina?,
Nu îmi răspunde dar îmi sugerează
Că e momentul să îmi fac morfina
În scurta viață astrele ne ceartă
Că stăm ca niște orbi cu ochii-n soare
Iar constelații tot mai rar ne iartă
Mimând bunăvoința-nșelătoare
Cum viața a trecut prin fum de pipă
Nu pot zbura mai sus de ipoteze
Când am fracturi multiple la aripă
Iar oasele-au nevoie de proteze
Și nici să urc cu ele piscuri drepte
Sau să mai trec oceanele înot
Dar încă pot să urc câteva trepte
Riscând să mă împiedic de un ciot
––-
Când nopțile devin convalescente
Nu te ajută seruri nici pastile
E vremea să renunți la tratamente
Și să îți iei un scaun pe rotile
Și lumânări că poate sunt utile
LZP / volumul SANATORIUL de VAR
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 