Marian Marele

În toamna mea

În toamna mea e încă primăvară.

Au înflorit magnolii și cireși,

Chiar dacă văd tufișuri de măceși,

Cu fructe roșii, cum s-au copt afară.

Îmi plouă uneori cu neputință, 

Însă mă mint, că ani am, douăzeci,

Că nu sunt frunze moarte pe poteci,

Si-n mine se-nfiripă o dorință. 

Acea dorință de-a mai face multe,

De-a medita și-a pune pe hârtie,

Noi anotimpuri scrise-n poezie,

Ce fac pe cei sensibili să exulte. 

În toamna mea e încă primăvară,

Mai simt în nări mirosul de lalele,

Dar asta, doar în gândurile mele,

Când tu le vizitezi la ceas de seară.

În toamna mea, când se va face toamnă,

La gura sobei voi citi poeme,

Iar lemnul ars, va plânge și va geme,

C-a fost și el cândva, pădure, doamnă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu