Cugetări
Mă întreba demult bunica,
Pierdută-n gândurile-i lungi,
Ce-ar fi de n-ai avea nimica,
Doar crucea ta pe care-o duci?
Draga bătrânii, vreau să zic,
Că va veni o zi, cândva,
Când nu-ți vei mai dori nimic,
Doar sănătate-n viața ta…
Va fi atâta rău pe lume,
Și omul va înnebuni,
Și adevărul nu-l va spune,
Cu false vorbe-l va-nrobi,
Nu va mai fi nici cărăruie,
La casa omului sărac,
Doar ziduri, ca o cetățuie,
Peste pârleazul nostru drag.
Nu pricepeam ce vrea să spună,
Dar o priveam cu interes,
Tot ce-am trăit cu ani în urmă,
Acum mi-a dat de înțeles,
Câtă dreptate avea bunica,
Acele vorbe se- mplinesc,
Nu am nevoie de nimica,
Doar sănătate îmi doresc.
Ce tare s-a răcit pământul!
Făptura-i rece în priviri,
Ce rece-i cuvântat cuvântul,
Plâng amăgiri printre iubiri.
Nu am crezut că voi ajunge,
Să-mi fie teamă să vorbesc,
În loc de lacrimi, curge sânge,
Când adevărul înrobesc.
Acele vremi s- au împlinit,
De care dânsa îmi vorbea,
E atâta boală pe pământ,
Dar crucea n-o poți lepăda.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 