La flacăra ascezei
La flacăra de veghe a unei lumânări,
Când cade geana grea a dulcei înserări
Te văd venind aievea, iubita mea măicuță
Cu taica braț la braț, în mică teleguță.
Sculptată dintr-un nor, o scoică celestină
Purtată prin Eden, în liniște deplină
De armăsari de foc, pe razele de lună,
Ce ne deschid cărări, în care ne adună.
Și în tăceri de îngeri îmi tot vorbiți, cuminți,
Cu ochi de serafimi și aură de sfinți,
Voi mă priviți veghind, știind că am rămas
În lutul muritor, un înger fără glas.
Iar neputința mea vă dă vouă putere,
De-a cere din Eden, oprirea din cădere,
Să mă ridic în spirit până la voi, pe nori
Cu heruvime aripi, scurtând din depărtări.
Să mă împresurați cu taine dezlegate,
Ce în asceza nopții mi le deschide toate,
Spre a putea-nțelege neînțelesul lumii
Căci nu suntem aici doar slujitori ai humei.
Suntem misionari din lumea voastră, vie
Ce n-o putem vedea decât printr-o făclie
A unei lumânări, ce arde-n conștiință
Și ce ne stă de veghe în tainica credință.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 