PUMN DE HUMĂ
Tu vino în toate plecările mele
Când hohotul toamnei e sec și e scrum,
Când bruma ne mușcă de tâmplă sub stele
Cu frunze ce pleacă amnezic la drum.
Tu vino și-nvață să taci în tăcere
Ninsoarea din cai s-o intorci în pământ
Prin sânge-ți trec grauri cu pașii de miere
Și păsări de pradă se-ndoaie în vânt.
Din mine ies cețuri cu ochi de stafie
Și ploaia din minți și-a ieșit în tăceri
In cuiburi stau pomii și-așteaptă să fie
Și cântec, și ramuri, și frunze, și veri.
Tu vino când iarna adoarme prin burg
Când trupul zăpezii se-atârnă de meri
și-apoi vom pleca scrijelind pe amurg
ninsori cu mâini aspre-n mirosuri de ieri.
Și-s nopți de-ntuneric prin târgul uitat
Când ziua dă-n pârg ca o frică nebună
Tu vino în gară că trenu’-i plecat
foșni-voi ca iarba, eu, pumnul de humă…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 