Flori întunecate
Ni-s triști strămoșii, Mamă, când văd că tot descrești,
Din cer, vor să strecoare sub lespezi frământări,
Ca să adune-acasă români din patru zări
Și peste arc de veac, cămașa-ți să-ntregești.
Îți sfredelesc adâncuri aceiași cruzi stăpâni
Ce-n cimitir prefac pădurile-ți bătrâne…
Rănite toate urlă: ”Deșteaptă-te, române!”
Și bobu-n spice plânge, să nu-l azvârli la câini…
Recită-n valuri Nistrul, trist ”Doina” lui Mihai,
Pe Ceremuș coboară balada cipriană,
Strămoși, sare presară pe neînchisă rană,
Iar horile-s mai triste-n sărbătoritul plai.
Azi, degete din puști ce-au tras la Mărășești,
Pe cei din diadema frunții-i amenință,
Să nu-ți mai subțieze boarea de credință
Căci mândră-n dansul lumii, mai poți iar să pășești!
Vrea aurul din grâne sărut de soare iar,
Sporesc ciorchinii roșii prin jertfa ce s-a scurs,
Spre zări senine zboară un tricolor recurs:
Pogoară, Doamne, pacea-n străbunii de hotar!
Pe-altița sărbătorii porți flori întunecate,
Sunt triști strămoșii, Mamă, că nurii toți îi pierzi,
Din vrerea lor vor naște la sânu-ți muguri verzi
Ce-or presăra-n destinu-ți, clipe nestemate!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 