Sufletul îmi este rană, inima un pui de ciută…
În deșertul meu, zadarnic caut o tovărășie,
Când doar umbre de amarnic mă privesc cu vrăjmășie.
Și-mi golesc încet clepsidra din care curge nisipul,
Împingându-l înspre hidra ce îngălbenește chipul.
Gândurile-s cimitire, cu morminți fără de cruce,
Și cu șoapte de iubire, ce se pierd la o răscruce,
Când fantasme și himere, vin cu ploi amăgitoare,
Care curg în grea tăcere din priviri sfâșietoare.
Sufletul îmi este rană, inima un pui de ciută,
Care se și vede hrană, lupilor ce și-o dispută.
Labirint fără hotare, coridoare cu dezastre,
Mă-nfășoară tot mai tare în durerile sihastre.
Chiar și clipa de speranță se ascunde-n disperare,
Curcubeu-i la distanță, nu mă ia-n considerare.
Întunericul adună toate orele lumină,
Nu sunt stele și nici lună și nici flacăra divină.
Au plecat toate departe lăsându-mi singurătatea,
Într-un un zid care desparte visul și realitatea.
Și prin haosul de patimi care ard de-atâta vreme,
Mă refugiez în lacrimi și mă-ncurc printre dileme.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 