Zăpezile din noi
Știi, rău mă dor zapezile din noi
Ce ne-au orbit cu iernile confuze,
Ne-au înghețat cuvintele pe buze,
Iar gerul, ne-a cuprins pe amândoi.
Ne-au troienit cai albi, cu coame-n vânt,
Ce galopau prin vise amorțite,
Ducând cu ei speranțe mistuite
În focul ce-a ars în inimi, fremătând.
Poate-am avut o vreme bucuria
Primei ninsori, iubind ca doi copii,
Doi inocenți, visând printre stihii,
Trăind prin visul lor, copiĺaria.
Eu mi-am dorit s-avem doar primăveri,
Să ne-nflorească-n suflet trandafiri,
Dar ne-au cuprins a iernilor tăceri,
Ne-au mai ramas doar niște amintiri.
Ne-am adâncit în nopți fără-anotimpuri,
S-au zbătut puțin fluturii în noi,
Apoi, ninsoarea s-a făcut noroi,
Și iar ne-am pus la suflete armuri.
Cu iernile rămase, alunecăm prin viață,
Caii albi, au vrut frigul să-l oprească,
Aștept o primăvară care să topească
Două inimi, prinse-n țurțuri de gheață.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 