OMUL DE CENUȘĂ
3
Străzi desfundate. Câini. Şarlatanie.
Cătune muribunde, târguri triste.
Inşi care-ar prefera să nu existe:
Fiinţe gri, în ziua cenuşie.
Famelice făpturi. Burduhănoase
Infra-făpturi; ochi interlopi, ce-aspiră
Să urce scara vremii, cum, pe-o spiră,
Se caţără libărcile greţoase.
Tablou-i nul. Nu-i nicio tragedie
În suferinţă, cât ar fi de dură.
Nici comedie nu-i în impostură.
Ci totu-i jalnic. Jalnica stihie
A unei lumi intrate-n fundătură:
Apocalipsă de periferie.
4
În târgul extraplat e toamnă iar.
Aşa cum a mai fost. Şi-o să mai fie?
Mucegăita ei dulcegărie
Se scurge-n zoaie groase pe trotuar.
Beţivii, fluctuanţi, în lumea lor,
Mănâncă, salivând, de prin gunoaie.
Oştiri de câini se scutură, se-ndoaie,
Se-mperechează-n văzul tuturor.
Spitalu-i arhiplin. În hol, pe scară,
Bolnavi şi rubedenii. Zeci de vraci.
Ce poţi să faci? Nimic nu poţi să faci:
Spitalu-i plin, de dă pe dinafară.
Investitori strategici îşi ridică
Alături mari palate. Pentru ce?
Ştiut fiind că vila noastră e
O urnă doar, ne-nchipuit de mică…
E toamnă, deci. Haoticul sezon.
Şi vidul din priviri are-o culoare
Cu-ntunecimi agonice şi-amare.
Pe străzi, năluci, incinerate-n soare,
Îmi glăsuiesc, arzând, la unison,
Topite-n trista lor halucinare:
Adâncul. Nimicirea. Abaddon.
(Din: Eugen Dorcescu, NIRVANA. CEA MAI FRUMOASĂ POEZIE, Editura Eurostampa, Timișoara, 2015).
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 