DOINĂ DE JALE
De ce, moarte, mă tot chemi,
Au de mine nu te temi,
Că mă știi din lemn de brad
Și de cruce care cad?!
De ce, moarte, să mai vii,
Dacă om n-ai vrut să fii,
Să-ți duci crucea? De-i cădea,
Să te răstignești pe ea.
Șezi ca hoțul în răscruci
Și pui oamenii pe cruci.
Poate-ai vrea și tu să mori
Da’ n-ai frați și n-ai surori
Să-ți întindă punțile,
Să-ți țină hodinile
Și să-ți cheme bocitori
Să-ți cânte Zorile-zori.
N-ai nici cruce, nici mormânt
Și nici ceriu pe pământ,
N-ai nici cin’ te prohodi,
Moarte, dacă ai muri.
Vino-n geana codrului,
La marginea ceriului
Și ți-o face Dumnezeu
Din rășină, copârșeu.
Te-or jeli păsările
Că le lași cântările,
Codrul mi te-o prohodi,
Soră moarte, de-i muri!
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 