Lidia Stan

Ziua care-ncepe

Nebănuite trepte
m-au tot purtat spre tine
Ghicind prin umbre drumul
ce nici nu îl visam
Prin noaptea disperării
cu stele cristaline
M-apropiam de ziuă,
în rătăciri-SPERAM

Orbită de dorințe
și gânduri de hoinar
Prin pulberi de cenușă
încercam jăratic viu
Umblam prin ceața vieții
eu-NESĂTUL avar
Și drumul îmi părea
atât de cenușiu

Și când lumina crudă-mi
dezvălui cărarea
Trecuta-i cu grăbire-n
amurgul violet
Privind spre alte zări
n-ai auzit chemarea
Și am rămas totuși singur,
ca un ANAHORET

Cad perle de iubire
din brațele divine
Cu înțelesuri noi
ce risipește ceața
Eu am pierdut o lume,
dar m-am găsit pe mine
Sunt ziua care-ncepe
din nou,sunt DIMINEAȚA

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu